Hai hui prin Barcelona

Inceputul de Octombrie a adus cu sine si prima mea vizita la Barcelona. Era de fapt o amanare a unei vizite care trebuia sa aiba loc in primavara, dar atunci dragii mei copii au fost darnici cu mine si mi-au dat…varicela.

Participam la o conferinta IT, pe perioada a 2 zile. Stateam 4 zile acolo dar prima si ultima erau dedicate in totalitate transportului. Aveam asadar 2 seri de hoinarit, conferinta se termina la 18:00 in fiecare zi si am profitat de acest lucru. Prima zi acolo am prins greva de la metrou, era la 2 zile dupa referendumul pentru independenta regiunii. Puteti observa si in poze cateva steaguri catalane si „Si” peste tot.

Am mers Hai hui, am luat reperele cele mai cunoscute si in cele 4 zile am mers aproape 80 km pe jos. Cel mai mult mi-a placut linistea portului, asfintitul cald care lumina catargele cu o lumine portocalie. Barcelona in sine e un loc unde aproape orice colt e o ocazie de fotografie. Dar acest proiect este cum am vazut eu Barcelona in cele 2 zile de vizite scurte. (click pe o poza pentru a o vedea in format mai mare)

O sesiune de spotting la Munchen

Pe vremea cand nu exista nici bucata de centura existenta azi in nordul Timisoarei, imi luam bicicleta si pedalam cativa kilometri buni printre lanurile de grau si porumb. Ajungeam la o schela si de acolo mai cateva sute de metri si eram pe panta de aterizare. Zbura si Carpatair, erau multe sosiri si multe plecari. Acum traficul e mai mic (desi avioanele ca dimensiuni sunt mai mari) si pauzele lungi intre avioane.

Acum cateva saptamani insa am avut o surpriza placuta. O escala de 6 ore! Ceea ce pentru majoritatea din noi e un chin (6 ore de asteptare) pentru mine a fost o lupta contra cronometru. Am aterizat, am iesit din aeroport spre gara, am luat primul metrou si am mers o statie. Fuga pana in mijlocul aeroportului, intre cele 2 piste, pe un deal artificial cu vedere la aterizari, decolari si platforma. Era ziua cu vanturile mari asa ca sesiunea a fost compromisa de faptul ca aterizarile se faceau catre mine si avioanele deja rulau incet cand ajungeau in raza mea vizuala. Vantul puternic le facea de asemenea sa decoleze foarte repede si erau destul de sus cand ajungeau in raza obiectivului.

Dar totusi, am vazut A380 la decolare, Am vazut lungul A340-600 si multe A320. Am prins probabil ultima oara in viata poze cu AirBerlin (e in faliment si in 28 octombrie se inchide) si probabil ca am prins si ultimele poze cu A340-600 (fiind inlocuite cu mai modernele Airbus A350). Cu o parere de rau, cu 2 ore inainte de zborul spre Timisoara am luat-o la pas spre terminal. De la atata mers, m-am incalzit si senzorii de la securitate m-au facut suspect, eram prea cald! Asa ca m-am ales si cu o verificare amanuntita. Eeeh, arta cere sacrificii.

Enjoy!

 

Nea Mesangala fotografiata

Am poposit cateva zile intr-un satuc mic si uitat de lume. Chiar si semnalul la telefon era rar si prost. Posibilitati fotografice restranse, clasicele poze in apa, un balcon superb cu coloane albe printre care se vedea apa cea albastra si un sat de munte Panteleimonas. A fost abandonat candva prin anii 50 vreo 20 de ani, dar grecul vazand ca e rost de profit s-a pus si a reinviat satul. Cu cladiri din piatra (cele vechi caci cele noi sunt din caramida moderna) si stradute pietruite numai bune sa aluneci sa iti rupi gatul.

Am mai prins o furtuna intr-o noapte asa ca am profitat de ocazie si am repetat teoria de prindere de fulgere. Si prinse au fost. Cei care cauta spectaculosul fac stacking- adica pun mai multe poze suprapuse pentru a fi mai multe fulgere in poze. Eu le prefer naturale, singure si stinghere. Si am incheiat turul fotografic cu o expunere lunga in prag de seara, numai buna sa faca marea mov si cerul portocaliu.

 

La ce ma uit cand vad o fotografie si imi aleg fotograful/a ep. II.

In episodul precedent  va aratam si voua la ce ma uit eu cand privesc o fotografie tehnic. Acum insa as dori sa intru in detalii mai artistice. Se spune ca pentru a fi grozav in ceea ce faci fie te nasti cu un talent mare fie muncesti enorm. Nu exista fotograf care sa fie bun la orice, cei care pozeaza sport urasc nuntile, cei ce fac fotografie de produs si au timp sa isi faca setari se pot simti inconfortabil intr-un raliu unde nu ai sansa de a repeta un cadru. Mie imi plac spoturile cu motor si aplic in cadrele de acolo unele reguli invatate la fotografia de studio, si voi detalia mai jos. Fara a palavragi prea mult haideti sa purcedem. Dupa ce imi fac o parere tehnica incerc sa vad mai departe. Faptul ca le vad asa nu inseamna automat ca le si fac la fel deci acest articol nu e nicidecum o oda adusa mie sau o reclama ca toate fotografiile mele sunt asa.

  1. Compozitie

Cel mai simplu, iei aparatul si faci o poza. Centrezi subiectul, ai grija sa nu „tai” nimic, sa ai destula lumina si sa nu iasa miscata poza. Corect. Insa pozele cu adevarat diferite respecta anumite reguli de compozitie. Sunt multe: regula treimii, triunghiuri, spatiu negativ, simetrii, element distinctiv. Incerc sa dau un exemplu care mi-a fost aratat si mie.

Sarti2017-6455

Aceasta poza are in ea regula triunghiului. Iza, Ingrid si cei 2 oameni din fundal formeaza un triunghi. Aparent ochiul cauta asa ceva in fotografie. Desigur ca ajuta si faptul ca tehnic am „inghetat” miscarea insa spatiul liber din jur si asezarea elementelor in triunghi e placuta de catre ochi. (multumesc Sebastian Gruia pentru observatie)

ALD_2182.JPG

Aici avem linii care converg catre subiectul principal, ochiul e dus inspre subiect tocmai de aceste linii.

2. Fotografia are emotie?

DSC_0027-2

Dupa parerea mea, a surprinde emotia e necesar in fiecare sesiune. De multe ori devin o umbra a subiectilor mei si ii urmaresc in viata lor normala. Aceste cadre surprinse sunt cele mai dificile insa, trebuie sa ai setarile facute, sa ai un unghi bun si sa ai prezenta de spirit de a „prinde” emotia. Un astfel de cadru e chiar permis sa nu fie perfect (focusul e pe Ingrid si nu pe Sebi care are emotia, iar Iza e „taiata” foarte nepotrivit dar am lasat poza originala pentru exemplificare).

3. Iti starneste imaginatia

c-7178-2.JPG

E doar un detaliu, nu? E o poza care spune o poveste dar nu e o poveste completa. E o poveste care iti pune intrebari, e o poveste care lasa loc imaginatiei.

4. Fotografia spune o poveste

Civila-36

Se spune ca un banc nu e bun daca trebuie explicat. Nici o asemenea poza nu e buna daca trebuie explicat. Fotografiile ce spun povesti sunt simple si starnesc reactii imediate.

5. Captureaza sau recreaza un moment unic

Prin moment unic ma refer la ipostaze cunoscute. Charlie’s Angels va spune ceva? Ca si in cazul precedent, daca trebuie explicata poza pentru a gasi similitudinea atunci fotografia nu capteaza acel moment unic. OAAgrau17-3837

6. Vede lucrurile dintr-o perspectiva noua, diferita

OAAgrau17-3978

Daca tot am inceput cu fetele atunci sa nu le lasam in pace. Desigur ca sunt multe moduri din a face un triplu portret. Cea de sus nu e insa o fotografie uzuala.

7. Surprinde acel moment

Oarecum similar cu punctul 2. Dar nu tot timpul o actiune are emotie. Insa un moment „prins” la timp e ceva cu adevarat unic. bbswim10717B-7711

8. Ofera un contrast intre subiecte.

 

O fotografie de la mare, cu nisip, apa, stanci. In mod normal elementul uman nu prea are ce cauta acolo, si de aici vine unicitatea. Sarti2015-8

9. Ofera culori unice, uneori invizibile ochiului uman.

Nota bene, de multe ori culorile sunt „ajutate” sa prinda viata. Dar momentele de inceput si de final de zi ajuta de asemenea foarte mult. Culoarea, contrastul si lumina pot face o fotografie banala sa devina speciala.

sarti2017-7174

 

Desigur ca nu doar aceste elemente compun spectaculosul. Unii vor avea de obiectat cu anumite puncte, altii vor adauga si altele. Pentru mine acestea sunt cele cateva pe care incerc sa le urmaresc intr-o sesiune foto. Cu cat mai multe „prinse” cu atat mai bine.

 

La ce ma uit cand vad o fotografie si imi aleg fotograful/a ep. 1.

Aceasta postare o voi imparti in 2 episoade. In primul episod voi discuta aspectele tehnice, urmand ca in urmatoarea postare sa ma ocup de aspectele subiective, non-tehnice. Scopul celor 2 postari este unul educational. Doresc sa va ajut in a judeca fotografia cu un ochi mai specializat, pentru a face diferenta dintre fotografie si poza. Si eu personal mai am de invatat, e usor sa faci poze si doar experienta sau un talent urias te ajuta sa treci de la poze la fotografii.

Pentru a face lectura mai usoara voi imparti postarea in cateva „pastile” mai usor de digerat, 5 la numar!

  1. Incadrare

La incadrare ma refer in cel mai „incepatoresc” mod cu putinta. Nu vorbesc despre regula treimii, despre triunghiuri si spatiu negativ. Vorbesc despre capete taiate, maini si picioare lipsa sau jumatati de corpuri. 2 exemple mai jos:

photo-tips-cutting-off-limbs-1photo-tips-cutting-off-limbs-2

Exista reguli despre unde amume se poate „taia” un corp in fotografie, pentru ca nu intotdeauna ne intereseaza tot corpul (mai ales in sesiunile de portret). O buna varianta pentru inceput ar fi sa evitati taierea incheiturilor (gat, cot, incheietura mainii, degete, genunchi, glezna, degetele picioarelor).

2. Luminozitate

La inceputurile mele in fotografie orice ora a zilei era buna pentru a face poze. Ei bine ia uitati-va la cele 2 exemple de mai jos. Sunt chiar dintr-o sesiune facuta de mine si am folosit soarele in 2 moduri complet diferite.

OAAgrau17-4120

OAAgrau17-3815

In prima poza am facut poza cu soarele in fata, in a doua am folosit puterea soarlui pentru a lumina fata modelelor. Acelasi soare, aceeasi locatie, aceeasi ora.

Ce se intampla insa in cazul in care fotograful nu stie sa stapaneasca puterea soarelui?

Puteti primi asa ceva:

 

In prima poza avem soarele in fata si doar prin setari speciale si un blitz suplimentar acel copil va avea detalii in poza. In a doua soarele este in spate, lumineaza subiectii insa setarile incorecte au produs o poza „arsa”. Ceva se poate face prin editare insa de cele mai multe ori rezultatul nu este unul fericit. Pielea e fara detalii, are o tenta gri si chiar si celelalte elemente ale pozei isi vor pierde din detalii.

siYCi

Orice fotograf a trecut prin asa ceva cel putin o data la inceputul activitatii. Important e sa isi dea seama de greseala in timpul sesiunii (pentru a nu compromite tot setul) si de a schimba setarile. Apoi in functie de gradul de „arsura” e decizia lui/ei daca va da acele poze clientului (cu editarea de rigoare) sau le va evita.

3. ISO- purici

Multi au auzi de ISO si putini stiu ce este. ISO este capacitatea camerei de a „vedea” bine in lumina slaba. Un ISO inalt creste sensibilitatea camerei si pozele in lumina slaba ies mai luminoase. Dar pentru ca nu exista numai aspecte pozitive, ISO vine la pachet cu zgomot, sau purici. Sa exemplificam:

iso-sensitivity-comparisonp837766628-5

Camerele mai noi, cu tehnologie mai noua au capacitatea de a functiona la ISO mai ridicat fara ca acest zgomot sa fie deranjant sau vizibil. De aceea pentru mine personal este important echipamentul cu care se pozeaza.

Desigur ca si la capitolul ISO greseala clasica e urmatoarea. Am fost in interior, am urcat ISO pentru a nu folosi un blitz si am iesit apoi afara. Aici am uitat de ISO si surpriza, pozele sunt arse, camera accepta mai multa lumina, e mai sensibila si rezultatul e cel de la punctul 2. Fotograful isi da seama si reduce timpul de expunere. Pozele nu mai sunt arse dar zgomotul ramane.

4. Focus

Focus este ceea ce se numeste clar in limbaj popular. Camera „cauta” subiectul fotografiei si ajusteaza lentilele obiectivului in asa fel incat acest subiect sa fie clar.

Out-of-focus6a00e54f77d4d18833017616c4ef09970c-800wi

Greseala care se poate face este ca focusul sa „fuga” in general pe fundal, un obiect din fundal avand un contrast puternic. O astfel de fotografie nu ar trebui sa ajunga niciodata la client. Desigur ca ne putem juca cu focusul. Un subiect care e mai in fata poate sa nu fie in focus pentru a scoate in evidenta un altul din spate. Sau vice versa.

6anisi1an-31

6anisi1an-29

Subiectul Focus este unul foarte amplu si s-au scris carti pe acest unic subiect. Pe scurt, daca primiti o poza cu voi in prim plan si nu va vedeti clar atunci aveti o problema. Poza aceea nu ar trebui sa ajunga la voi! Dar un fotograf va putea sa se joace cu focusul avand control deplin.

5. Aparatura

Romanii se pricep la fotbal, politica si masini. Mai nou, ieftinirea aparatelor de incepatori a dus si la un val de fotografi, unii amatori, altii profesionisti. Dupa mine parere esti gata sa „iesi in lume” ca si fotograf cand:

  • ai cel putin 1 an de experiente fotografice pe diverse evenimente (la inceput familie, evenimente din familie, evenimente publice)
  • ai uitat aparatul in modul Manual. Adica tu faci toate setarile. Si nu iti e frica de acest mod.
  • ai puterea sa intri in modul A sau S in functie de ceea ce faci (eveniment sportiv de exemplu cu shutter speed de minim 1/500)
  • ai cumparat al doilea body (primul e pentru a invata si in general cand ai ajuns sa cunosti tehnic ceea ce faci iti dai seama de limitarile aparatului)
  • ai mai mult de 2 obiective (si ideal nu includem obiectivul general, de toata ziua cu care a venit aparatul).

Mai multe in episodul urmator! Pana atunci insa astept de la voi eventualele intrebari. Le discutam impreuna.

Alex

 

Sarti 2017

Despre experienta Sarti ca si om, ca si turist am scris aici. Acesta fiind insa un blog fotografic am sa va spun mai multe despre cum a fost diferit Sarti 2017 de Sarti 2016.

Deja rafalele si inghetarea miscarii erau subiecte cunoscute. Athos saracul tot acolo a ramas si tot asa arata. Asa ca m-am straduit sa fac altfel de poze, sa aplic reguli de compozitie si de asemenea sa creionez poze noi. Astfel, pierdut capul in nisip a fost o poza gandita,

sarti2017-6580

Vrajitoarea fara matura a fost de asemenea vanata mult pana cand am prins marea mai libera.

Sarti2017-6455

Cu putin Lightroom si o gandire in prealabil Athos al meu a castigat un premiu de fotografie pe alt site.

sarti2017-7174

Am incercat si ceva macro insa aici imi lipseste deocamdata un obiectiv special pentru asa ceva.

sarti2017-6603

Cat despre concediu, ei bine avem din nou poze frumoase, cu un plus de detaliu adus de senzorul Full Frame de pe noul Nikon.

Va invit sa vizionati intreaga galerie accesand link-ul de mai jos si apoi click pe o poza pentru a le vedea mai mari.

Sarti 2017

Din nou la Raliul Aradului

Chiar daca a trecut ceva vreme de la eveniment, mi-am pus in gand sa scriu despre experienta Raliul Aradului 2017. Pentru prima data eram fotograf acreditat- in alte cuvinte, in afara de vesta fosforescenta aveam dreptul sa ma plasez unde doream eu…pe riscul meu. Am luat la cunostinta pericolele la care ma expun, am semnat ca nu dau in judecata pe nimeni si da-i la pas prin praf si maracini.

Motorsportul nu e ca si o sesiune foto in parc. Pilotul acela trece o singura data prin fata ta, nu poti sa il rogi sa mai vina o data pentru ca tu nu erai pregatit. Nici probe nu prea ai cum sa faci. Hai ca faci niste cadre generale pentru lumina si balans de alb insa viteza masinilor iti da peste cap socoteala de acasa. Ai nevoie de shutter speed mare- peste 1/500, ceea ce face sa trebuiasca sa scazi din diafragma. Dar nici in f-uri de portrete nu te poti baga pentru ca iti doresti sa ai clara o parte cat mai mare din masina. Iar in final distanta focala, tragi cropuri de aproape sau planuri generale cu un teleobiectiv? Fiind si singur am experimentat. Am alternat pozitiile facand toate masinile de 4 ori (am fost prezent la 4 treceri prin probele speciale). Din nou iti faci temele de acasa si incerci sa prinzi pozitia cea mai buna. Iar pentru ca sunt deja a IV-a oara la un raliu pot compara progresul si pozele din editiile anterioare. Pot spune ca acum stiu ce am de facut…stiu unde sa stau si ce sa fac.

Poza de acum 3 ani – locul bine ales insa prea departe, crop prea larg si cromatica fada. _DSC9572

Tot o Fabia am ales, insa de data aceasta rezultatul e mult mai bun. Camera Full frame ajuta intr-adevar insa si postprocesarea e o parte a fotografiatului. Spectaculoase sunt ambele insa ochiul este bucurat mai mult de a doua. AlexD_arally17-4641

 

In continuare o galerie foto cu cateva din cadrele de la Arad Rally 2017.

 

Am „botezat” si lanul de grau

Asa cum am spus si in descrierea albumului, am cautat de ceva vreme un lan de maci. Era un plan frumos, peste care timpul a trecut. Din nefericire momentul l-am scapat si in acest an. Macii au trecut asa ca ne-am multumit cu lanul de grau.

Anca, Andreea si Oana sunt actuale si foste colege de-ale mele. Ele au fost martore la toate albumele precedente prin povestirile de la pranzurile luate impreuna. Pentru prima data au trecut impreuna de partea cealalta a lentilei. S-au simtit foarte bine, in centrul atentiei. E un sentiment aparte si ma bucur ca eu am fost alesul pentru a la face cadou acest moment!

O lumina calda de apus, ajuata din loc in loc de o blenda aurie si un soare care ne-a ajutat in formarea siluetelor.

Workshop Fotografie de nunta

Pe Sandu Bialis il cunosc din 2010, de pe la nunta mea. Atunci a fost singurul care a iesit din multime cu pozele lui. Cand a facut cursul de incepatori m-a scos efectiv din ceata cu tot ce a insemnat folosirea aparatului. El m-a indreptat spre D90, el mi-a alungat teama de a folosi aparatul in modul manual. Cand am vazut ca pregateste un workshop pentru fotografie de nunta, m-a pus pe ganduri. Desi nu e telul meu in fotografie, nunta propune anumite tehnici care imi pot fi folositoare in alte ipostaze. Spatii restranse se gasesc in mai orice casa, lumina precara se intampla cam…zilnic 🙂

Desigur, mult tine de ochiul din spatele camerei, pozitionare, studiul pozitilor, expresii, lumina, suvite de par si cute din costum….asta in timp ce nuntasii pot sau nu sa fie peste umarul tau, studiind tot ce faci. Pentru ca si-au luat si ei la oferta un aparat din asta profesional care isi schimba obiectivele, era la reducere la altex cu 1200 lei. Ei nu vad mai mult de atat, modul M vine de la Mare nu de la Manual, MARE te dai ca faci poze in M, ca doar e la fel de bun si Auto. Situatii de genul acesta pot aparea in orice eveniment, nu doar la nunta.

Sunt mai pregatit pentru asa ceva? Desigur! Ce am invatat? Sa stai in lumea ta, in lumea in care retina ta compune o imagine iar intreaga ta gandire e orientata intr-acolo. Am mai invatat ca pentru o nunta de success ai nevoie de ceva echipamente care nu sunt chiar ieftine (obiective de vreo 15 000 de lei, o camera de minim 7000, blitzuri de inca 3000 si alte obiecte care mai urca valoarea setului). In atare conditii nu inteleg cum altii au curajul sa isi marketizeze servicii de nunta cu camere foto de amatori care nu au o groaza din functiile celor avansate, venind la nunta cu un singur obiectiv si blitzul inclus pe aparat. Calea spre ceva cu adevarat profesionist implica multa munca, multa experienta si multi bani. Si din pacate putini sunt cei care isi aleg fotograful la nunta dupa portofoliu si nu doar pretul oferit pe pachet.

Sperand ca nu v-am plictisit prea tare cu probleme existentiale va invit sa priviti prima mea nunta, cea cu modele care posibil sa devina miri candva dar care acum stiu ce munca presupune o zi de fotografiat nunta.

O mica sesiune foto dupa cununie

Luciana si Ovidiu au avut cununia civila intr-o zi racoroasa de primavara care a coincis cu festivalul Timfloralis. Pentru ca in general oficiile starii civile nu sunt cele mai prietenoase locuri de pe pamant din punct de vedere al fotografiei am decis sa mergem in alta locatie pentru o mica sesiune. Asa am ajuns in centrul orasului unde am reusit sa ne folosim de mai multe zone pentru a incropi o sesiune. Frigul si rochitele scurte nu se impaca foarte bine asa ca timpul a fost impotriva noastra de aceasta data.

Dar inspiratia de moment, ideile mele si ale mirilor au facut totusi o ora relaxanta si frumoasa de pus in rama. Momentul nuntii e unul frumos care nu merita sa fie ratat in a fi imortalizat.